notinteresting

Articol publicat in: Personal

Astazi am plecat ca de obicei la birouri. Mi-am potrivit lista la noul player si realizez ca tot ce vreau sa achizitionez de aici trebuie facut in doua sau trei randuri pana ajung la un produs finit fara defecte, doar cu efecte… benefice. O privesc pe furis pe colega de rand din autobus si parca nu o suport. Asa ca imi vad de drum, zambesc cand ii vad pe astia bronzatii cum stau ei linistiti si discuta politica. Care politica Nineaca, ei stiu doar sa bea ceai cu lapte si sa te intrebe cum ti se pare tara lor. Acum si-au amplasat si un fel de scena, cu un panou gen filmulete cu teroristi. Ma amuza intr-un mod “speriicios”! Acum simt parca mai mult ca oricand ca sunt extrem de plictisita si ca nu am luptat pentru asta, ca vreau sa ma vad pe mine prin alte lumi, ca tot mai vreau sa citesc povesti cu tarfe triste si sa imi casc ochii surprinsi la replici sexiste si sa imi tot placa.

Astazi am ascultat noul playlist in timp ce terminam de amestecat licorile pentru condimentatii astia. Si pentru ca timpul imi permite, culeg nori prin ramele groase si ii transform in fete vesele. Sunt toate albe si dragi, spun prostii, sunt bete si abereaza si de asta nu imi pun mintea, ci doar ma amuz. Putin peste puterile mele simt ca adun o lipsa de afectivitate si de ma retin doar intr-o bula de socializare. Incep sa simt o slaba senzatie de respingere fata de atatea trupuri noi si tanjesc dupa o cina cu aripioare in sos de miere, toate lipicioase, toate aromate, dar acompaniata de un zambet larg cu dinti lungi si albi.

Seful de cabina tot imi face avansuri si eu i-as spune ca mai bine si-ar vedea de chelia lui. Asa ca incep sa ma gandesc la sensul ideii de a face compromisuri. Cand ai 14 ani te sacrifici pentru a termina o scoala si a ati da o sansa sa poti si tu sa te identifici cu o semnatura. Mai mult, nu inteleg rostul compromisului de a alerga bezmetic prin sali de clasa pentru a invata materii pe care mereu  le-ai urat si de aia ai devenit un prajit de pe la 18 ani, cand spui tuturor ca sunt mai slabi decat tine si ca nimeni nu te intelege.

Asa ca ma simt relaxata sa vad ca exista posibilitatea sa nu mai te compromiti tinand langa tine persoane pe care doar le suporti de dragul satisfacerii nevoii. Nu cred in curve, dar imi place sa vad o femeie care alege cand sa faca sex si cu cine, fara sa obtina placeri materiale, ci doar asa de dragul nevoii, pentru ca vrea. Astfel ca inca ma gandesc cu placere si regret la Roma. Simt ca puteam sa ofer si sa primesc mai mult. Ca mai mult am mancat, decat m-am regasit! Dar a existat si efectul compromisului unei lungi abstinente pe taramuri maro. Acela ca e greu sa te regasesti intr-o persoana in care nu ai existat niciodata, decat la nivel sedimentar.

Pe de alta parte, as vrea sa arunc cateva vorbe din suflet pentru ce inseamna distant, dar ma tem ca as face doar sa intind pe masa, ceea ce tin in camara si ma tem ca sunt prea pretentioasa sa mananc. Astfel de delicii le tin sub lacat, bine inchise ca nu creeze stari de indigestie si sa dea dureri de cap gratuite. In speranta ca eliberez monstrii, trimit un mesaj, spun printre rasete ca ma goleste si ma preschimba lumea asta si in sfarsit primesc, cu drag inca si simpatie, Shukran!

Trec mai departe, termin de colectat paharele, imi refac ochelarii si stiu ca traiesc intr-un balon al compromisului, acela de a primi mai putin, de a fi mai mica, de a uita ca vroiam sa vizitez Japonia. In schimb, continui cu placere sa lucrez la bussines, sa imi imaginez uniforme bine asezate in tari potrivite pentru mine si sa imi doresc sa fiu mai mult EU, decat ei. Si asta pentru ca a fi NOI e prea dificil. Am invatat ca decat sa te multumesti cu putin, mai bine nu te multumesti cu nimic, ca mai bine raman o egoista!

Ma intind acum in cearsafurile mele verzi, ce miros inca a parfum de lumanari cu fructe de padure si dau drumul mai tare la muzica sa nu aud rugaciunile. Creata mea rade! La vara poate mergem in Ibiza. Acum radem amandoua…